Cu si despre

Care e legatura dintre dragoste si sport?

 Sportul e ca iubirea, e mult mai frumos cand il practicam in doi sau in grup, dupa caz. Niciodata nu mi-a placut sa fac miscare de una singura, e plictisitor si nici nu e atat de motivant ca atunci cand mai e o persoana langa tine si o vezi cum se chinuie sa te prinda din urma sau invers.
 Relatia mea cu sportul a inceput de prin clasa a IV-a si in timp, a devenit din ce in ce mai puternica, dar tot de pe vremea aceea a trebuit sa impart aceasta relatie si cu o a treia persoana, pentru ca daca se intampla sa ramanem singurele, ma intimidam si renuntam.

  Pe terenul de tennis, timp de vreun an, a tot incercat sa ma desparta de persoana care se afla dincolo de fileu si facea pact cu profu’, spunandu-i sa ma trimita la perete pentru 100 de repetari.
 Mai tarziu, prin clasa a VI-a, m-am apucat de atletism, dar nu m-a tinut foarte mult deoarece trebuia sa exersez zilnic si cum la ora la care puteam eu sa merg nu prea venea nimeni, am renuntat. 
 Am continuat cu handbal-ul si volei-ul, activitati placute, amuzante, pe care le-am adorat deoarece nu poti sa le practici singur, ai nevoie de o echipa.
 Am trecut de la dans, la tae-bo, dupa care am descoperit jogging-ul. E atat de relaxant sa alergi prin parc, mai ales primavara, dar obligatoriu iti trebuie o prietena buna, astfel ca impusti doi iepuri dintr-o lovitura: poti sa-ti spui of-ul in timp ce faci miscare, in loc sa te uite ziua intr-o cafenea tolanita intr-un scaun si cu un frappe in mana.
 Jogging-ul ramane „sportul” meu de suflet, dupa tennis, dar nu mai pot sa-l practic cu aceeasi intensitate ca inainte. In urma cu vreo trei ani, inarmata cu doi prieteni cu picioarele de doi metri, ne-am hotarat sa mergem la o usoara alergare prin parc. Toate bune pana cand a intervenit motivatia, trebuia sa ma tin dupa ei, nu?! Ce? Eu nu sunt capabila? Astfel ca timp de cateva zeci de minute am alergat, mai repede, mai incet, important e ca am reusit sa tin pasul cu ei, numai ca a doua zi nu am mai reusit sa ma ridic din pat (nu stiu exact ce am avut la genunchi, cert e ca am ajuns la spital). 
 Abia atunci am realizat ca nu intotdeauna e bine sa imparti relatia atat de frumoasa, construita in cativa ani buni, pe care o ai cu sportul. De cele mai multe ori trebuie sa inveti sa te bucuri singur de ea, ba chiar sa profiti de pe urma ei, la fel ca in iubire.
 
Sanatate,

AndrEyya

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s